Poeţi creştini (religie)

Contraste- Virgil Carianopol  

            Sunt bucurii care-ntristează,
            Sunt întristări ce fericesc,
            Sunt zile fără de lumină
            Și nopți adânci ce strălucesc.
            Sunt adevăruri ce doboară
            Și sunt minciuni care ridică,
            Sunt împărați, atotputernici
            Ce însă tremura de frică.
            Sunt vieți ce-au strălucit în viață,
            Dar când s-au stins parcă n-au fost,
            Palate care nu pot ține
            Cât o cocioabă adăpost.
            Sunt oameni albi pe dinafară,
            Dar negri în adâncul lor
            Și negri în afară, negri,
            Da-n ei de-un alb strălucitor.
            Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
            Dar și amaruri ce-ndulcesc
            Sunt nedreptăți care îndreaptă,
            Dreptăți care nedreptățesc.
            Sunt multe contradicții, multe:
            Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
            Sunt suferinți ce-aduc lumină
            Și fericiri nefericiri!…

             Sunt străin şi călător- Costache Ioanid
             

                    Sunt străin şi călător, 
                    N-am aici palate.
                   Dar în ţara fără nor

            Ale mele-s toate.
              

                   Toate stelele de sus,

                   Tot ce n-are-n veci apus,
                   Prin iubirea lui Iisus,
                   Ale mele-s toate.
               
                   Domnul meu in infnit
                   Multe ceruri ţine.
                   Pentru cine le-a zidit,
                   Decât pentru mine?

                   Din neant când le-a chemat,
                   Domnul mult s-a bucurat,

                   Însă viaţa nu şi-a dat
                   Decât pentru mine…

                   Dar nici eu nu-s al oricui;
                   Lui îi sunt cunună.
                   Casa mea ţi cerul Lui
                   Tot ce-avem e una!

                   Şi la bine şi la greu
                   Eu al Lui sunt, El, e-al meu;
                   Eu, nimic — El, Dumnezeu,
                   Dar ce-avem, e una!”