Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre
mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
Prima calitate: poţi
să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne
conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta
înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai
ascuţit. Deci, să şti
să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A
treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie
să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este
neapărat este
să ne menţinem pe drumul drept.
A
patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de
grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate
a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie
să încerci să fii conştient
de fiecare faptă a ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu